McDonalds vs.

2
734

Am înţeles o parte din secretul – secret sună mistic, însă lucrurile sunt de-a dreptul telurice – afacerii McDonald’s. Am înţeles că dacă mai ai doar 8 minute până la încheierea programului, tu, lucrător la McDonalds iei câte comenzi poţi. Foloseşti cunoştintele asumate din cursurile McD şi nu încerci, ci efectiv oferi clientului tot ce vrea, chiar dacă el ştie sau nu ştie ce vrea. Dacă nu ştie il ajuţi tu, lucrator comercial de McD şi aşa-i scoţi din buzunar orice banuţ pe care-l are de cheltuit pe masa – frugală sau nu – ce urmează. Şi totul se petrece ca într-un film cu persoane uşor retardate pentru că te întreabă, te răsîntreabă, iar dacă nu esti pe fază şi ai intrat pentru prima oară într-un McD chiar răspund ei, într-un fel, în locul tău.

„Secretul” McD este calea genială prin care orice locaţie a lanţului internaţional face profit. Asum ca orice locaţie face profit, e drept, dar nu cred că ma înşel deloc. Altfel ar fi inchisă. Îţi dai seama de asta imediat ce intri într-un McD căruia refuz să-i spun restaurant. Îţi dai seama că nicio locaţie nu pierde bani, nu pierde nimic, şi asta din prezenţa activă a fiecărui lucrător McD. O prezenţă cu totul robotizată, drept.

Şi pe toate astea le-am conştientizat odată ce mi-a venit în minte ideea de a mânca o ciorbă – doar suntem români şi ne place ciorba – seara, aproape de ora de închidere a galeriei comerciale ce poartă numele de Orhideea – de ce orhideea ştiu doar creatorii ei – şi se află în inima celui mai mare centru studenţesc din Bucureşti. Atunci, vineri seara, am văzut diferenţa dintre rigoarea lumii McD, rigoare a profitului, şi balcanitatea – un alt fel de rigoare – lanţurilor româneşti de fast sau semifastfood. Vorbesc de mărcile ale căror fondatori au fost odată parteneri de afaceri: La mama şi CityGrill.

Ei bine, cu 8 minute înainte de închiderea galeriei comerciale, lucratorii comerciali „balcanici” mi-au arătat ceasul şi m-au dat afară, politicos, desigur. Cu toate că o ciorbă sigur era deja facută, că doar nu ne imaginăm un bucătar care face căte o ciorbă pentru fiecare nou client care le calcă pragul.

Şi de aici diferenţa… Nu vreau să spun însă că unul din concepte este mai bun ca altul, vreau sa subliniez însă că eu am fost nevoit să manânc un Royal, chiar dacă eu vroiam o ciorbă. Nu spun nici că nu imi place Royalul – fără sos, e drept – dar eu am dat banii pe un hamburger când vroiam să-i dau pe o ciorbă!

Iată cum rigoarea de business oţelită în timp de studii şi experienţă, de plan şi strategie, de aproape o religie împărtaşită deoptrivă de lucrătăr şi cumpărător, ajunge în final să decidă în locul meu între o ciorbă şi hamburger.

Cred că acesta este lanţul cauzal care o face pe una dintre executivii de la McD sa declare într-un interviu tradus în româna de către Capital.ro că facultatea este mai puţin bună decât un job la ei în fastfood. Doamna, Jill McD spune că doar pentru unii. După ce m-am supărat pentru insolenţă, am recurs la un limbaj mai plăpând pentru că avea dreptate. Cu un singur amendament. Cursurile de pregătire ale lucrătorilor comerciali de la McD – sunt sigur că ele există – să prevadă şi cate’o oră de literatură universală, una de drept constituţional sau una de mâncat sănătos!

2 COMENTARII

  1. Am fost odata La mama in zona magheru – nu aveau sapun la baie. Am sesizat personalul putin mirat de nemultumirea mea. Nici dupa o ora nu se rezolvase.

    Ce e si mai interesant – nimeni nu reclamase acest fapt. Oare nimeni nu simtea nevoia sa se spele pe maini inainte sa manance?

  2. dar personalul, cei care stau cu mainile in mancarea noastra se spala? vorbesc de baietii si fetele din industra asta, inclusiv de cei de la shaormeria de la colt. oricare colt, zic?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Pentru a aproba comentariul dumneavoastră, vă rog să efectuaţi următorul calcul: *