De fapt, Iliescu a reuşit. Nu era el cel care spunea că un sistem se poate schimba mai uşor de căter oameni din interiorul lui? Spune asta cu ocazia dezbaterii pentru presedenţialele din 90. Îi rapsundea lui Raţiu, batrânul inconştient, care susţinea că se va lupta ca preşedinte pentru ca „tu să poţi să nu fii de acord cu mine!”. Un mesaj cu totul neadegvat pentru românii abia ieşiţi din dictatra securistă.
Ce a reuşit? Iliescu a reuşit să-şi infigă în toate, dar chiar în toate punctele cheie ale noii ordini sociale oameni din fostele structuri, adică să reformeze uşor dar sigur sistemul, într-un sens pe care-l dorea şi chiar îl declara în 90 la televizor şi pe oriunde apuca.
De fapt, după multe discuţii cu alţii, dar mai ales cu mine însumi, am realizat că acel „contract” pe care Iliescu îl întindea către români, apoi semnat de peste 80 de procente dintre ei, prin primul vot liber şi democratic, este un contract finalizat cu succes.
Ce putem să-i reproşăm tânarului comunist, apoi activistului dar şi diszidentului întru-comunism, pucistului, după unii sau salvatorului-revoluţionar după alţii, Ion Iliescu. Nimic nu-i putem reproşa pentru că domnia sa, aşa liber cugetător cum este, s-a ţinut de cuvânt. A dus contractul la capăt fără să-l retuşeze.
Totuţi, dintr-o perspectivă mai largă, lui Iliescu îi putem reproşa totul. Totul în sensul că România este dominată de oligarhi de genul celor din fostele soviete, dar mai prăpădiţi decât acestia. Mai prăpădiţi pentru că românii îşi doreau Europa, în ciuda dorinţelor preşedintelui Iliescu. Chiar şi aşa, votându-l în proporţie de 80 de procente, nutreau întru Europa şi asta i-a pierdut pe oligarhi într-o oarecare măsură.
Cine sunt oligarhii, feudalii deghizaţi în capitalişti. Sunt securiştii de ieri, copiii procurorilor de ieri, apropriaţii înalţilor demnitari de ieri sau orice altă combinaţie de oameni care neapărat include nişte „foşti”. Oameni care nu reuşesc să creeze lucruri trainice. Dacă ar fi reuşit, poate dăinuia mai mult sistemul în care s-au format!
Şi de ce e rău cu ei? Pentru că mai nimic din ce fac aceştia nu este conform orânduirii în care trăim – una originală. Pentru aceştia noul sistem este doar o prelugire a celuilalt, dar fără camaşa roşie de partid. Oamenii ăştia sobolănesc pe milioane de dolari, îşi unflă conturile din şobolăneala lor, iar în rest rămâne pustiu. Acum se mişcă mai liber pe oriunde, fac afaceri cu energie, petrol, industrie, în China etc. îşi permit să-şi etaleze averile şi-şi pot trimite fetele la studii în Anglia sau America de Nord. Am auzit odată o prgenitură din această stirpe că „mai bine îşi face cumpărăturile la Londra, într-un uikend!”, da, de parcă noi aştia, ceilalţi, nu am face la fel! Deşteaptă fată…
Noul sistem este unul croit pentru ei; doar ei şi l-au construit alături de un tătucă, acum decrepit, dar la fel de lipsit de bun simţ faţă de românii mulţi care l-au priceput pe de-antregul.
Parcă aşa încep să înţeleg de ce ne-am zbătut atâta amar de ani în zona asta de Europă fără să „înscriem” şi noi în coşul abundenţei. În toate epocile au existat târâturi care, odată ajunşi la putere şi-au înscăunat progeniturile de sânge sau de simţire. Şi totul pe seama românului care e răbdător şi uită repede necazul!
Aşadar, contractul de schimbare din interior este unul fals, chiar dacă a fost finaizat. Noi nu aveam nevoie de o preschimbare a sistemului, ci de un cu totul alt sistem. De aceea, Iliescu şi echipa sa de schimbători trebuia schimbată cu o cu totul altă echipă care să întemeieze, de la zero un cu totul alt sistem. Nici azi nu e prea târziu!