Romînia a umplut Europa de cerşetori. Marea lor majotirate sunt de etnie romă (cu doi de „r”), tigani cum spunem noi, românii între noi. Nu este important cum de am ajuns noi, românii sa avem aşa multi romi în România, este important cum noi, românii nu am reuşit să-i convingem ca modelul de convieţuire pe care îl numim „civilizat” ar fi unul dezirabil şi pentru ei, romii.
Asta începe cu primele clase primare. Îmi amintesc că în prima clasă primară, cu ceva vreme înainte de Revoluţia din 89, aveam un pui de rom în clasă. Copilul parcă venea cu caiete la şcoală, dar nu reuşea să stea în bancă. Cred că a abandonat sistemul la un moment dat, dar l-am vazut după mulţi ani că avea mai multe tarabe într-o piaţă. Bravo lui!
Însă politica asta nu a continuat în România, mai mult, mai toate partidele ce s-au succedat la putere au dezvoltat politici de sprijinire mai degrabă a „statului degeaba” şi a „făcutului de copii” în rândul romilor. Să nu uităm că romii, in starea asta de asistaţi cu 5 copii de gât sunt un grup de vot extrem de devotat.
Iată o primă condiţie a situaţiei actuale a romilor din România. Sunt şi altele, interne, dar de aici derivă toate, de la foloasele pe care le trag partidele politice de la masa romă de votanţi devotaţi. Nu pot să uit replica unei pirande cu aur la urechi în drumul său secţia de votare: „mergem să votăm primarul nostru!”… era un PSD-ist.
N-a ajuns primar, colonelul securist, dar e senator acum! Piranda, cred, tot piranda! Cerşetorii cu paşaport românesc, tot mai urâţi de europeni.
