Pentru al treilea an, consecutiv la Olimp. Ce nebunie! Statiunea este de-a dreptul o religva care duce cu gandul la perioada de glorie finala a comunismului, la litoralul care pentru unii insemna, dincolo de bronz si bere pe plaja, relaxare si o vizita la nudisti, la Eforie de unde se puteau cumpara de la polonezi – mai precis de la poloneze, caci femeile faceau comert – tot felul de grozavii elementare care nu se mai gaseau in Romania.
Cam pe atunci a fost renovata complet ultima data o camera la hotelul Amfiteatru sau la colegul sau Belvedere. Ce-l de-al treilea diamant din triada este acum inchis. Asta pentru ca un ilustru om de afaceri, cel care a luat intregul complexul de la stat, este incapabil sa scoata bani de acolo de unde comunistii reusau sa genereze valuta forte.
Nu vreau sa speculez despre apartenenta actualului patron al hotelurilor din Olimp la fostele servicii secrete romanesti, dar tare-mi miroase a asa ceva.
Oricum, Olimpul este o statiune aproape parasita, dar lucrul asta nu este rau daca vrei liniste la plaja, daca ai copii dupa tine si nu vrei sa-i pierzi din ochi in multimea sufocanta de la Mamaia sau daca vrei sa ai acelasi sezlong in fiecare zi.
Olimpul este locul ideal pentru cei care vor sa fuga de „marea densitate de ghiolbani de la Mamaia, sau de preponderenta prostilor saraci de la Costinesti” asa cum cataloga un turist cele doua publicuri care frecventeaza statiunile sus mentionate. E de altfel pentru cei care nu gusta Vama cu praful si galagia asurzitoare de la muzici diverse, din zi si din noapte.
Da, Olimpul este pentru cei care au imbatranit, poti gandi, rautacios, sau pentru cei care vor sa rasufle si aer de padure la mare, daca esti suficient de destept sa stii asta. Sa nu uitam ca Olimpul – spre deosebire de orice alta statiune de pe litoralul romanesc – a fost ridicat deasupra, acum in imediata apropiere a unei paduri. Rar si unic la noi! Padurea Comorova.
Hotelul Belvedere, cel mai nordic dintre cele trei, foarte aproape sa fie inchis, a fost salvat anul acesta de o companie care l-a inchiriat si l-a redat circuitului turistic. Evident ca a trebuit reconditionat pe ici, pe colo. Apa curgea insa bine, chiuvetele chiar daca au fost facute in fabrici comuniste erau si acum curate, cazile la fel. Nu am vazut gandaci, poate ceva tantari… asta se rezolva insa cu „raid”-inamicul tantarilor.
La fel de curate erau si asternuturile sau mocheta veche… cam veche. Mobilierul alb, pe care il vedeau doar strainii veniti cu Tui din Germania sau Olanda, pe vremuri, aproape impecabil acum, confera camerei de dimensiuni considerabile – de doua ori mai mare decat o camera de 3 stele, normala – o nota de lux colonial. Balconul… un teren de fotbal! Evident asta este o exagerare, dar arhitectura in trepte aplica camerelor terase, nu balcoane.
Oamenii hotelului, o experienta mai mult decat placuta. Tineri in matea lor majoritate, oamenii hotelului au reusit sa faca o figura frumoasa in fiecare dimineata la micul dejun „suedez”. De toate pentru toti, cum ii place romanului. Romanul de Olimp, insa, nu-si lua pe farfurie la fel de mult precu isi indeasa romanul de Albena sau cel de Nisipuri. Parca se irosea mai putin.
Sau asta e parerea mea!
