20 de ani fără pauză nu e puţin pentru nicio publicaţie, din orice colţ al lumii ar fi. 20 de ani de revista Căminul e un fel de promisiune neîncălcată şi mereu reînnoită. Pentru că îl cunoaştem pe Ion Diamandi, cel care ghidează acum revista cu pricina, l-am întrebat ce a fost şi ce va să vie în privinţa revistei Căminul.
Care a fost cheia longevităţii şi succesului revistei Căminul?
Cred că au fost mai mulţi factori. În primul rând a apărut când trebuia, când piaţa cerea şi era avidă de soluţii pentru interior. Fiind prima revistă de acest tip din ţară şi-a câştigat rapid un loc de lider de piaţă pentru ca, mai apoi, să devină un brand. În al doilea rând, Căminul a furnizat de-a lungul timpului un volum extrem de mare de informaţii de calitate. Nu mai puţin important este faptul că s-a bucurat în permanenţă de o puternică susţinere din partea conducerii iar echipa a avut specialişti buni. Desigur că prezenţa Luanei Ibacka a adus un mare plus iar emisiunea ei, Căminul de 5 stele, multă notorietate. Însă poate cel mai important aspect a fost că a reuşit în permanenţă să se reinventeze, condiţie sine-qua-non în special când este vorba despre o revistă print. Practic, Căminul s-a transformat dintr-o revistă de amenajări interioare într-o revistă de design interior şi decoraţiuni.
Pe acest traseu au fost s-au înregistrat şi sincope?
Bineînţeles, drumul nu a fost simplu, au fost şi coborâşuri. Dacă iniţial, numele Căminul se putea potrivi bine cu ideea de amenajări de interior, direcţia luată spre niveluri high şi lumea vedetelor nu se mai potrivea deloc. Numele emisiunii tv “Căminul de 5 stele” a reprezentat, însă, o găselniţă excelentă care a rezolvat cel puţin pe perioada unei generaţii această contradicţie. A mai fost, după părerea mea, o perioadă nefastă, când revista a cochetat, în special la secţiunea “shopping”, cu soluţii populare propuse de companii, precum Ikea, care deşi inovative şi foarte funcţionale, nu se încadrau în nivelul propus şi declarat de revista Căminul iar, în timp, cititorii au sancţionat acest derapaj.
Care este stadiul actual al revistei, cum l-aţI defini?
Stadiul actual este zugrăvit de noul logo cu care Căminul a debutat în acest an, şi anume, “Design şi Stil”. Forme, culori, materiale, modele, cu alte cuvinte, design. În décor apare un candelabru, o lumină caldă învăluie atmosfera, un accent se face remarcat, o linie clară de mobilier şi o decoraţiune în stil contemporan desăvârşesc decorul, sau, cu alte cuvinte, stil. Sunt exact cuvintele lui Karim Rashid, din toamna anului trecut la Bucureşti şi care, în opinia mea, se potrivesc perfect cu ceea ce exprimă în prezent revista.
Ce este la ora actuală revista Căminul?
Ca produs, este o revistă glossy, ca obiect este, fără doar şi poate, unul de design, şi nu unul oarecare. El spune o poveste, o poveste de succes, poate fi privit, răsfoit, pipăit. El transmite energii, vibraţii, trăiri, emoţii, sentimente, într-o măsură incomparabil superioară cu alte produse de tip electronic.
Pentru că aţi adus vorba, numeroase voci de analişti media susţin că printul este “pe ducă”. Ce opinie aveţi în această privinţă, evident legat de revista Căminul?
Cei care fac astfel de afirmaţii sunt de obicei tineri, consideraţi experţi, care nu ştiu ce periculoase pot fi generalizările. De fapt, orice produs care nu se reinventează este sortit pieirii iar printul nu face excepţie. Căminul este o revistă glossy şi, de aceea, se poate reinventa numai în acest cadru, altfel devine cu totul alt produs. Bineînţeles că are, ca orice produs modern, şi site propriu şi facebook. Dar nu acestea definesc produsul. De altfel, la marile târguri din domeniul home&deco şi design nimeni nu întreabă de reviste on line ci numai de print şi sunt multe exemple care demonstrează că, de multe ori, previziunile date drept sigure nu s-au adeverit. Radioul îşi trăieşte o a doua tinereţe, deşi odată cu apariţia tv-ului se spunea că nu îşi mai are rostul, discurile de vinil sunt tot mai solicitate ca şi fotografiile pe suport de hârtie. Toate aceste produse pot coexista excelent cu tv-ul sau internetul.
Ediţia de primăvară a revistei a marcat 20 de ani de la prima apariţie. Aţi dorit să transmiteţi ceva anume?
Da, coperta, de fapt culoarea aleasă, verdele, a vrut să simbolizeze ceva. Este culoarea primăverii, a renaşterii, arătând că revista se reinventează permanent. Pe de altă parte este culoarea ecologiei, una dintre tendinţele majore ale zilelor noastre, acestea, tendinţele, reprezentând ponderea cea mai mare din revistă.
Care este crezul revistei?
Într-o lume în care succesul este apreciat în funcţie de cel mai mic preţ, în care contează primordial volumul audienţei, nu calitatea acesteia, în care deseori copii ale copiilor Ikeea sunt prezentate drept originale, noutăţi şi inovaţii, revista Căminul doreşte să promoveze calitatea, cea autentică, numai soluţiile premium. Farurile călăuzitoare sunt târgurile internaţionale de top (Milano, Paris, Frankfurt, Koln), acolo unde se întâlnesc designerii de mare valoare şi se decantează tendinţele momentului. De fapt, acesta este şi cuvântul cheie al întregii reviste iar din acest punct de vedere nu avem concurenţă, nu este nici o altă revistă care să ofere un volum aşa de mare de informaţii care să reprezinte tendinţele în design. Astfel stând lucrurile, revista se adresează în primul rând tinerilor designeri şi arhitecţi care pot colporta şi aplica ideile de aici, folosindu-şi creativitatea, imaginaţia şi abilităţile proprii în proiecte contemporane şi originale.
Aveţi şi nemulţumiri privind formatul actual şi rezultatele revistei?
Aşa cum am spus, privim revista ca un obiect de design şi suntem foarte atenţi, în primul rând, la partea estetică, fără a o neglija pe cea funcţională. Din punct de vedere estetic nu sunt totdeauna mulţumit de unele machete publicitare venite de la clienţi care nu se potrivesc cu layout-ul revistei.
Planuri de viitor?
Dorim să dezvoltăm un site care să reprezinte o platformă de exprimare pentru tinerii designeri.
