Există o legătură între operă și pictură? Desigur, există! Ca să ne oprim doar la una, expoziția de pictură ”FEMINITATE” (aparținând artistului plastic Norica Veșcă) din foaierul Operei Naționale. Norica Veșcă a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări legate de inspirație, motivație, rădăcini.
– Reporter: Cum ai adunat cele 30 lucrări din expoziția „Feminitate” expuse acum la Opera Națională București?
– Norica Veșcă: Tablourile mele din această expoziție au fost pictate în timp: unele au făcut parte din alte proiecte ale mele („IA românească”, „Desprinderi”), altele au fost făcute pentru această expoziție. Lucrările ce ilustrează bucuria dansului, mișcările grațioase ale balerinelor, sau doar elemente care să sugereze. Toate au o muzicalitate, un ritm, bucurie. Femeia este destul de prezentă în picturile mele dintotdeauna (poate și de aici comunitatea mea feminină în mediul online). Femeia grațioasă dar și puternică. Femeia artist care are forța unui bărbat artist în desen, dar care adaugă un plus: sensibilitatea sa. Este iubită, vulnerabilă, sensibilă, mamă, încrezătoare, proaspătă, femeia ca o primăvară. Scoatem bucuria, muzica, frumusețea din noi, renaștem, ne ajută primăvara, culorile acestui anotimp, accesăm feminitatea din noi. Frumusețea femeii înseamnă încredere, căldura pe care o emană și o dă celor din jur, zâmbet, bucurie. Pe acestea și altele în plus le găsiți pe pânzele pictate cu aceleași stări de mine și expuse acum aici la operă sau în alte expoziții sau pe site-ul meu noricavesca.com.
– Reporter: Care este preferata publicului?
– Norica Veșcă: Nu știu dacă este una anume. Toate sunt admirate. Poate cea de pe afiș. (gândurile noastre precum o păpădie în vânt). Fiecare se regăsește în câte o lucrare. Chiar îmi spun oamenii lucrul acesta, sau doar văd eu când se pozează cu ele. Îmi mai spun și că picturile mele sunt de luat acasă și puse pe perete (și chiar sunt de vânzare). Sau că… tablourile mele au viață. Iar eu reușesc să fac asta, desprinzându-mă de tot ce nu îmi face bine. Așa ar trebui să facem. Uneori ne reușește, alteori nu… Mă bucură aceste remarci, dar mă și responsabilizează.
– Reporter: Există vreo legătură cu spațiile unde expui?
– Norica Veșcă: De fiecare dată aleg spații de expunere potrivite temelor mele. Astfel încât lucrările mele vin în completare sau invers, sunt de acolo, din acea poveste a locului.
– Reporter: De unde vine inspirația?
– Norica Veșcă: Inspirația mi-o iau de unde poate tu nu te-ai gândi. Și nici eu nu îmi propun atunci. Îmi rămân în minte forme, contraste… situații, compoziții, unele chiar și din copilărie. Să nu uit că și muzica mă inspiră. Ce îmi transmite, ce energie îmi dă. Oamenii din jur. Ordinea. Echilibrul. Așa trebuie să fiu eu înainte de a mă apuca să pictez. Am ritualurile mele. Nu pot oricum. Nu mă așez oricum aș fi în fața șevaletului. Este un soi de sfințenie (e mult spus, dar cam așa simt) a locului, a stării mele, a lucrurilor cu care eu pictez. Locuri dragi, vechi sau noi văzute în vacanțe – inspirație. De câțiva ani Italia mea dragă – nu doar cu peisajele ei… cu liniștea, oamenii, muzica ei. Dolce far niente. Culorile Italiei – le am în suflet și le aștern fără să știu, fără să știți… Urmează să le scot și pe cele văzute acum câteva luni în Africa. Apoi voi duce măiastra noastră la Bruxelles peste câteva luni. Și altele care vor veni – neprogramate. La un moment dat mă voi așeza – pregătind „Acasă” – un viitor proiect și multe mini expoziții cu flori. Pictate, firește. Căci le ador, dar niciodată rupte. Câteodată lucrez la filme străine făcute la noi, decoruri sau costume. Din anul 2000 de când am absolvit Universitatea Națională de Arte – copiii au fost prezenți mereu în viața mea. Și nu doar Matei și Medeea, copiii mei de acasă. Copiii aceia care vin spre mine și pictează la mine în atelier, pe care eu îi ghidez. Așa mi-am propus de foarte demult, pentru că eu nu am avut drum drept la început, neavând un dascăl bun. Tatăl meu a fost târziu de acord cu facultatea aleasă de mine… mereu am căutat să îi „demonstrez” că pot. Îi dedic și expoziția aceasta, e îngerul meu acum. Și femeilor din viața mea, tuturor femeilor așa… imperfecte… dar care văd bucurie, soare… și când nu e. Il aducem noi.
Sursă Informateca