ei, bine, nimic nu se compara cu un somn bun. un somn care incepe sa fie bun abia spre ora 7 dimineata, cand in camera a inceput sa intre atat lumina, cat si zgomotul strazii. atunci visele sunt mai reale, mai aproape de mirosul unei zile agitate. nimic nu se compara cu un astfel de vis; doar sa ti-l amintesti si dupa ce primul calup important de lumina ti-a patruns prin retina.
eu mi-l amintesc si acum. au trecut ore bune si mi-a ramas senzatia placuta de inot in ape tulburi. am inotat vreo 2 ore din viata reala. cam atat cred ca a durat somnul de dimineata. destul de reconfortant sa visezi ca te scalzi, chiar si in apa tulbure. si daca e tulbure, ce? e mai putin apa? oricum, tulbure nu e doar apa din somnul meu, ci e si somnul altora. cel mai trist e ca traim intr-o „apa” pe care unii o tulbura dinadins!
