nu imi este foarte clar cum reusesc unii, dar reusesc. este vorba despre continua renastere a jocurilor video. sunt jocuri video care vin cu ceva nou in fiecare an. fifa, sa zicem. ei bine, producatorii acestui joc il readuc in fiecare an in atentia cumparatorului si jocul este cu o centime sau doua, dupa caz, mai bun. la fel se intampla si cu nfs – need for speed.
daca in cazul jocului despre fotbal putem sa spunem ca, na, lucrurile se schimba oricum, mai vin, pleaca jucatori, ca intamplarile sunt rotunde ca balonul si pot aluneca in orice directie, ca nimic nu seamana, doar e vorba de fotbal, in cazul nfs adevarurile sunt mai ferme. e vorba de masini puternice. dar si aici se deschide o lume de basm masculin. daca luam in calcul si jocuri mai pretentioase, pretentioase ca varsta a jucatorului, spirala creatiei unei noi versiuni devine gigantica.
nu vreau sa pr-esc niciun joc, nici macar ideea de joc video. oricum, jocul video e bun atat timp cat il joci cu cap, adica cu ochiul pe ceas, adica cu masura, vreau sa ma proslavesc in fata baietilor care gandesc fiecare miscare de roata pe care un jucator o va face de la pc-ul sau consola lui.
dincolo de jocurile propriuzise mai e ceva semnificativ de spus. filmele de prezentare pentru aceste jocrui. sunt geniale. ma uitam la unul, un film de prezentare, zic, cel pentru assassin’s creed (film). nu vreau sa ma pronunt asupra jocului in sine, stiu ca este unul reusit, spun cei care-l joaca, dar filmul este genial.
