traim vremuri interesante, fara doar si poate. azi am citit ca unul dintre urmasii lui cuza voda, domnul sub numele caruia s-a facut unirea principatelor romane, este de parere ca cutare si cutare politician este needucat, incult si lipsiti de morala. putin sunt in afara acestui stigmat: incultura! si, fara sa-si inteleaga menirea si rolul, de parca ar fi fost distribuiti pe „pile” in piesa noastra, oamenii astia, politicienii, niste actori prosti, cu siguranta, par rataciti.
tot azi aflu ca unul dintre cei care fac parte din tagma oamenilor „caini de paza”, un „istoric al clipei” s-a saturat de viata din romania si vrea sa plece in peninsula iberica. sa faca acolo orice. si nu este un „istoric” prost. este unul care ar putea sa faca usor o forma de cariera; daca nu e prea pretentios, depasit cuvantul.
nu mai devreme de cateva momente, chiar inainte de a ma apuca de scris, doi tineri care-si castiga painea de cont propriu, satui sa si-o imparta cu vreun angajator, se declarau satui sa si-o castige in romania. pareau dezorientati, abatuti, lipsiti de vlaga.
daca incep sa caut, sigur mai gasesc alte exemple de „rataciti”, dar nu din vina lor. nu caut neaparat un vinovat, nu pentru ca nu trebuie gasit sau gasiti. nu mai caut pentru ca stim cine este/sunt. i-a gasit urmasul lui cuza. marele nostru quest este cum „dez-ratacim” oamenii contaminati, cum facem sa-i indepartam pe ratacitii congenitali, parazitii, cultivatorii ratacirii?
