Uneori, aceeași temă poate deveni două lumi complet diferite. Dintr-o provocare simplă — „Apus de soare” — au ieșit două texte care nu seamănă aproape deloc între ele. Unul merge spre iubire, despărțire și vindecare. Celălalt se oprește într-o cameră, într-o lumină de seară și într-un detaliu aparent banal: o femeie care face curat.
Nu e un concurs și nici un exercițiu despre cine scrie „mai bine”. Este mai degrabă o demonstrație despre felul în care aceeași imagine poate trece prin filtre diferite: memorie, emoție, vârstă, privire.
Alături de text publicăm și o lucrare realizată de Hayan (하얀), ca parte a aceleiași provocări.
Apusul ca sfârșit și început
de Hayan (하얀)
Text original (engleză)
“Babe… you look so cool,” she said.
He would never forget that June sunset. The day he finally confessed his feelings to the girl he had been pining for for two years. And she, eventually, reciprocated.
They were at the beach, and the golden hour made everything look more cinematic, more beautiful: like a filter that blurred every imperfection. Or maybe he was just too in love.
“You know, they’re just girls, breaking hearts,” his best friend declared, sipping a beer.
He would never forget that September sunset when his girlfriend told him she’d simply had a change of heart. The golden hour wasn’t beautiful anymore; it seemed to light up everything he didn’t want to know, hear, or see, like the salty tears running down his face.
“I think you should be loving someone,” he whispered to himself.
Almost a year had passed since his heart was broken. He had lost and found himself countless times, just trying to survive day by day.
He would never forget the sunset when he realized it finally didn’t hurt anymore — at least not as much as before. The sunset when that little spark began to flicker in his eyes again.
That sunset when he realized that yes, he should be loving someone… and perhaps that someone was himself.
Vezi și despre mai multe si laguna 3
Versiune în limba română
„Babe… arăți atât de cool”, i-a spus ea.
Nu avea să uite niciodată acel apus din iunie. Ziua în care și-a făcut curaj și i-a mărturisit ce simțea fetei după care tânjise doi ani. Iar ea, în cele din urmă, i-a răspuns cu aceleași sentimente.
Erau pe plajă, iar lumina aceea de dinainte de seară făcea totul să pară mai cinematografic, mai frumos — ca un filtru care estompa orice imperfecțiune. Sau poate era doar prea îndrăgostit.
„Știi cum sunt… fete care frâng inimi”, a spus cel mai bun prieten al lui, sorbind din bere.
Nu avea să uite niciodată apusul din septembrie, când iubita lui i-a spus că, pur și simplu, s-a răzgândit.
Lumina aceea aurie nu mai era frumoasă. Părea că scoate la suprafață tot ce nu voia să știe, să audă sau să vadă — asemenea lacrimilor sărate care îi curgeau pe obraji.
„Cred că ar trebui să iubești pe cineva”, și-a șoptit.
Trecuse aproape un an de când i se frânsese inima. Se pierduse și se regăsise de nenumărate ori, încercând doar să supraviețuiască de la o zi la alta.
Nu avea să uite niciodată apusul în care și-a dat seama că nu mai doare. Sau, cel puțin, nu la fel de tare.
Apusul în care acea mică scânteie a reapărut în privirea lui.
Apusul în care a înțeles că da, ar trebui să iubească pe cineva… iar acel cineva ar putea fi chiar el.
Domnica și apusu’
de Ștefan Alexiu
Dincolo de părul zulufat din care se ridicau fire de parcă voiau să părăsească pielea capului, se putea zări un geam cu ramă de lemn vopsită în alb. Din alb săriseră așchii de-a lungul timpului, iar părțile dezgolite păreau mult mai închise la culoare, deși eu știam că sunt galbene.
Nu se distingea clar, dar, așa cum priveam de la frunte în sus, de acolo unde zăceam întins, mai puteam zări un fel de aură.
Capul cu pricina nu era de deitate. Nu era al unui om aflat într-o stare care să-i genereze vreo lumină aparte. Părul nu era electrizat și nici ridicat spre cer.
Era doar Domnica.
Trebăluia.
Iar între mine și apusul de dincolo de geam se așezase ea, doamna care dădea de zor cu cârpa într-o cameră care, de altfel, era deja curată.
de Ștefan Alexiu & Hayan (하얀)
 propun două perspective complet diferite despre iubire, memorie și lumină.){kind=link}