Am vazut Lupul de pe Wall-Street. Nimic nou, nimic original, probabil ca si alti zeci de mii de romani l-au vazut pana acum. Ce vreau sa povestesc acum, pe scurt, este felul in care am receptat filmul. Nu m-am putut cenzura sa nu receptionez informatiile legate despre bursa lor printr-o prisma in care existau reminiscente ale bursei noastre. Experienta legata de bursa de la Bucuresti, din toamna anului trecut, imi developase o atmosfera relativ plictisitoare, cu brokeri ponositi, unii chiar amarati sau fara pic de entuziasm. Poate, zic acum, ar avea nevoie de ceva actiune, femei si substante!
Filmul cu pricina abunda de arhetipuri comportamentale, de discursuri motivationale, de sex – probabil ca nici intr-un film porno nu vezi atatea tate si pasarici – si de nelipsite momente in care oamenii se drogau. Scenele cu droguri din filmul lui Scorsese sunt mai dese decat scenele cu sex din filmul lui von Trier. Oricum, la putin peste trei ore, cate numara filmul, e de inteles abundenta de imagini „superlative”.
Bun! visul american este trait pe Wall-street. adica, daca-ti merge capul, te poti imbogatii peste masura, insa tentatia fiind asa de mare, e clar ca „bagi si botul in borcanul cu miere”. Si, ce sa vezi, totul merge perfect, apoi merge mai prost, dar nu cumplit, insa eroului i se infunda, pana la urma. Justitia are o masura pentru toti, cat de nemasurati ne-am considera. Si asa eroul nostru, un self made man, ajunge la extaz, pentru a simti agonia si mai rau decat atat. Puscaria federala, insa sistemul american reuseste sa-si revalorizeze reeducatii.
Oricum, la ei, cei care fura, inclusiv de pe bursa, ajung in final la puscarie. Si mai dau si banii inapoi la stat. La noi, pe bursa sau in politica, nimeni nu-si plateste oalele sparte. Asta poate pentru ca nu se drogheaza sau nu fac atat de mult sex ca ai lor. Sau finalul asta dezirabil este din cauza ca Scorsese a imbatranit!
