Putina lume stie probabil la ce se refera aceasta combinatie de cuvinte, pasapoartele albastre. Nici eu nu am stiut pana astazi, dar o prietena din Moldova de peste Prut mi-a explicat ca pasapoartele celor din Republica Moldova sunt albastre. Pana aici toate bune.
Eu sunt din Moldova de dincoace de Prut si credeti-ma ca atunci cand am venit in Bucuresti ca sa muncesc (imi gasisem un job la Radiodifuziunea Romana) m-am simtit ca facand parte dintr-o minoritate acceptata cu greu. Nu aveam accent, cred ca imi mai scapa din cand in cand cate un “sî” in loc de „si”, si de aici o intreaga lista de comentarii. Erau tot felul de remarci ale oamenilor pe strada, in magazine si chiar si in taxiuri care ma determinau sa ma simt stinghera intr-un oras romanesc. A fost meritul colegilor mei de la radio care m-au facut sa ma integrez mai usor si sa simt ca sunt importanta uman si intelectual.
Vineri seara am fost intr-un club de karaoke cu un grup de prieteni. Stiam ca atmosfera va fi placuta, suntem un grup destul de compact de oameni simpatici si plini de viata. Acolo am intalnit o prietena de la Chisinau, care e de multi ani in Romania. Venise insotita si ea de un grup de basarabeni.
Atmosfera s-a incins repede. Oamenii au cantat tot felul de cantece, s-a dansat, am ras si am facut o multime de fotografii. Surprinzatoare au fost doua grupuri din Moldova care au cantat romaneste, ruseste, englezeste si care au dansat si au vibrat la unison cu versurile melodiilor cantate. Am ascultat voci fenomenale si am fost emotionata atunci cand s-au cantat cantece populare romanesti. Patriotismul nu este o gogorita, nici macar in randul unor oameni care petrec intr-o seara de vineri alaturi de prieteni. Este o sentiment profund care treptat devine mod de a fi, crez si traire.
Am lucrat si am ramas prietena cu multi moldoveni, romani de dincolo de Prut – editori de film, muzicieni, art directori, actori, coregrafi, redactori, vanzatori de publicitate. Toti cei cu care am intrat in contact sunt oameni care au vietile lor in Romania, sunt impliniti si fericiti. Sunt oameni talentati care innobileaza locurile si lucrurile cu care interactioneaza. Ii admir pentru tot ceea ce au reusit sa realizeze departe de cei dragi si pentru ca sunt oameni buni si speciali.
Asa ca, posesorii pasapoartelor albastre imi sunt frati. Simtim la fel oriunde am merge in lumea asta, putem lucra impreuna si realiza lucruri memorabile. Chiar si intr-o lume imperfecta putem trai, crea si visa impreuna.
Vineri seara doar am si cantat si dansat impreuna, pasapoartele rosii si cele albastre.
Autor: Sorina Limisca
