departe, acum vreo 10 ani auzisem ca basescu este un superpolitician. eram dupa sfarsitul facultatii de jurnalistica si la inceputul unui curs de pr. acolo, un profesor, persoana importanta, ne zicea ca basescu a spus ceva de ganul: „eu sunt detergentul basescu, sa ma faceti primar. asta vreau!” si baietii l-au facut. mi s-a parut suprem…
intre timp s-a batut cu chioscarii, cu cainii, cu morile de vant si a ajuns apoi presedinte. stiti povestea; s-a batut cu psd-ul, cu pnl-ul, cu parlamentul etc. acum se bate cu spritul poetilor. incredibil! este intr-adevar un detergent. nu un superdetergent, ci un supremdetergent, dar noi cu ce am gresit? si nu doar el e detergent, ci si fata lu’ tata. un detergent european, e drept. dar daca te uiti in ochisorii ei, vai, ii doare si iti spun: „vreau la shopping, vreau la club sa ma trezesc la 2-3 dup’amiaza!”, dar tata a zis nu. te duci la europarlamentare, si a sacrificat si un ministru pe altarul politicii strambe pentru asta.
cu aceeasi indarjire s-a chinuit, in trecut zice el, sa scrie poezii. dar a uitat ca lucrurile pe care le faci singur in camera, cand esti mic, nu se spun la tv cand ajungi presedinte. e rusine! dar, cu rusinea, sigur nu ajungea el detergent, primar, presedinte si tata de europarlamentara! nu?
Foarte bine le ziceti, domnu Prescu!!