Poate face armata rusă ceva să oprească atacurile cu rachete HIMARS? Marile diferențe dintre sistemele sovietice și cel american

0
200
rachete

Mai mulți analiști contactați de jurnaliștii de la Meduza au explicat problemele create armatei ruse de atacurile cu sistemele HIMARS primite de Ucraina din Statele Unite și eventualele contramăsuri pe care le-ar putea lua comandamentul militar de la Moscova.

Vezi și: Guvernul a adoptat noile modificări la Codul Fiscal. Ce taxe cresc de la 1 august și 1 ianuarie

Vladimir Putin alaturi de comandantii fortelor armate ale RusieiFoto: Mikhail Klimentyev / Zuma Press / Profimedia

​Înainte ca forțele armate ruse să aibă prea mult timp să celebreze căderea Liscianskului și, odată cu el, a regiunii Lugansk, comandanții ruși au avut parte de un duș rece odată cu aruncarea în luptă a lansatoarelor multiple de rachete HIMARS de către Kiev.

Generalii ucraineni au găsit o modalitate de a nivela superioritatea covârșitoare de care se bucură armata rusă în Donbas în ceea ce privește armamentul convențional și au început din nou să atace cea mai vulnerabilă parte a mașinăriei de război a Moscovei: sistemul logistic.

Liderii armatei ruse sunt acum nevoiți să regândească și reconstruiască sistemul de aprovizionare pentru trupele din Donbas și Herson și nu este deloc sigur că ar putea reuși acest lucru fără decretarea mobilizării generale, pe care Vladimir Putin încă întârzie să o ordone.

Faptul că ministerul rus de Externe s-a plâns public joi de atacurile cu lansatoarele HIMARS este grăitor pentru eficiența acestor sisteme ajunse în Ucraina pe 23 iunie.

Până acum oficialii ruși s-au mai plâns doar de folosirea dronelor Bayraktar TB2 de fabricație turcească și atunci când au făcut-o au folosit canale diplomatice pentru a-și transmite nemulțumirea Ankarei.

Prin atacurile din ultimele zile forțele armate ucrainene au arătat că:

  • posedă arme de precizie cu rază lungă de acțiune și știu să le folosească;
  • pot lovi ținte cheie pe care nu le-au putut distruge înainte de primirea sistemelor HIMARS;
  • ar putea pune în pericol întregul sistem logistic al unităților ruse aflate în prima linie a frontului și avantajul lor în ceea ce privește artileria.

Prin ce diferă lansatoarele HIMARS și cele sovietice

Lansatoarele multiple de rachete americane au trei avantaje principale față de cele de fabricație sovietică folosite atât de Rusia, cât și Ucraina, în timpul războiului (Grad, Uragan și Smerch):

  • rachetele standard folosite de HIMARS, cele GMLRS (The Precision Fires Go-To Round), au un sistem de ghidare prin GPS care le face mult mai precise decât rachetele sovietice.

Precizia GMLRS este de doar câțiva metri, față de 200 în cazul lansatoarelor Uragan, ceea ce înseamnă că sistemele HIMARS pot lovi o țintă cu un consum mai mic de rachete și, de asemenea, folosi un focos unitar puternic exploziv pentru a lovi ținte întărite (cum ar fi buncărele de beton).

Lansatoarele Uragan, de exemplu, folosesc cel mai adesea rachete cu focoase cu dispersie care acoperă o zonă mare. Deși acest lucru înseamnă că pot lovi mai multe ținte simultan, el înseamnă de asemenea că lansatoarele sovietice sunt mai eficiente pentru lovituri împotriva unor vehicule blindate ușoare sau grupuri de soldați.

  • sistemele HIMARS au un număr mai mic de rachete într-o salvă (doar șase), ceea ce le face mai ușoare și mobile, în pofida blindajului mai gros decât al lansatoarelor de fabricație sovietică. Altfel spus, ele pot fi lovite în mod fiabil doar cu arme de înaltă precizie.
  • rachetele GMLRS folosite de sistemul american sunt furnizate în containere prefabricate cu șase bucăți fiecare, ceea permite reîncărcarea rapidă (în doar câteva minute) a lansatorului.

Sistemele sovietice sunt reîncărcate cu câte o rachetă pe rând, întregul proces durând zeci de minute. Acest lucru afectează atât rata de foc a sistemului, cât și vulnerabilitatea sa întrucât trebuie să stea mult timp într-un singur loc pentru a fi reîncărcat.

În ceea ce privește raza de acțiune efectivă (până la 85 de kilometri cu rachetele furnizate de americani până acum), sistemele HIMARS ar fi apropiate de sistemul mult mai greoi Smerch (70 de kilometri) și depășește cu mult Uraganul.

În același timp, precizia Smerch-ului este, la fel ca și în cazul sistemului Uragan, mult inferioară HIMARS-urilor americane: aproximativ 150 de metri, motiv pentru care ambele sisteme de fabricație sovietică folosesc muniție cu dispersie.

Drept urmare, lansatoarele americane și cele sovietice implică tactici diferite de utilizare. HIMARS poate fi folosit ca un analog al unei rachete tactice cu rază relativ lungă de acțiune (deși mai puțin puternică decât, de exemplu, sistemele Iskander rusești).

Lansatoarele sovietice în schimb pot funcționa, în cea mai mare parte, numai cu focoase cu dispersie și împotriva unor ținte „moi” la distanță lungă.

Sursă HotNews

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Pentru a aproba comentariul dumneavoastră, vă rog să efectuaţi următorul calcul: *