Plecând de la teoria evoluționistă a lui Darwin, o rebrenduire a clasei politice din România, după părerea mea va duce la nașterea unor noi formațiuni, suferind malformații genetice, care vor genera disfuncționalități nefirești pe scena politică, sau mai bine zis niște copii nereușite. Nu știu dacă ne putem permite luxul de a face experimente, testând astfel partidele pe bancul de probe. O entitate politică, având propriul bazin electoral, nu își poate face update-ul precum un soft. Valorile, principiile și doctrina, se modifică de la sine odată cu schimbarea generațiilor, în funcție de nevoi și cerințe. Modificările artificiale, atrag reacții necontrolate și necontrolabile chiar și de studiile sociologice. Practica a demonstrat de multe ori că face abatere de la teorie.
Pe parcursul desfășurării unui ciclu electoral, începând cu alegerile locale și până la cele prezidențiale, se pare că electoratul oscilează, schimbându-și astfel opțiunile în funcție de alternanța partidelor la actul de guvernare a țării. Într-un stat democratic este firesc să se întâmple așa, pentru că indiferent de politca aplicată, puterea corodează.
După părerea mea, este total falsă ipoteza că rezultatul unor alegeri poate fi major afectat de factori de influență gen mass-media. Eu cred că evoluția și prestația unui candidat ales uninominal, pe parcursul campaniei electorale contează mai puțin decât valul de încredere generat de către formațiunea politică din care face parte, sau de care este susținut.
În urma unui act electoral, unii culeg laurii victoriei, iar alții caută țapi ispășitori. Din toată această ecuație, un singur lucru este foarte important și anume că poporul este suveran.
