Valori? Principii? Tot mai îndepărtate… Sunt un naiv, simplu trecător, pe aici, prin urbe. Nu fac decât să văd, să tac și să mă întristez, gândindu-mă adesea la forma hidoasă a motorului generator de factori determinanți de idei și concepte. Factori tot mai evidenți în toate mediile de care ne lovim în fiecare zi.
Plecând de la premisa că ideea lui Petre Țuțea „Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… Triumful cantităţii împotriva calităţii”, consider că se colantează foarte bine pe tapetul vieții citadine.
Uităm să ne mai trăim propriile vieți și să ne urmăm propriile destine. Simplitățile au dispărut demult, bucuria rezumându-se doar la materie, la lucrurile palpabile, care aduc o satisfacție imediată.
Suntem niște simple mime, niște actori pe o scenă învechită de vremi, iar în sală spectatorii sunt doar himere. Pot spune că jucăm roluri ce sunt contemporane unor personaje din epoci vechi. Ne trezim singuri, simulând trăiri intense ale unor gânduri de bine, ceea ce ne epuizează. Ritmul alert de zi cu zi, ne-a aruncat într-o monotonie de care am devenit dependenți.
Neimplicarea la viața politică, ne face părtași sau mai bine zis direct vinovați de greșita creionare a unui viitor, pe care desenatorii l-au trăit deja, neadaptat la cerințele viitorului nostru. Dezinteresul noii generații naște practic o evoluție haotică a lucrurilor. Caracterizați de o formă de cutezanță distructivă și cu puține noțiuni elementare de cunoaștere, încercăm să răzbim, parând realitatea. Ireversibilitatea timpului în contextul lipsei aducerii unui aport al noilor mentalități și ideologii, este în dezavantajul unei nații, cimentând lacune în destinul unei generații de sacrificiu.