iPhone 14 Pro Max – totul la maxim (review)

Zilele trecute am ieșit cu fetele la plimbare și când am intrat într-o pizzerie, îmi zice băiatul foarte simpatic care vindea acolo, și pe care îl salut pe această cale, hai dom’ne, vii odată cu review-ul ăla la iPhone 14, că uite au început să apară clipurile pe subiectul ăsta pe la alții, gen… tu ce faci, dormi? Prin comentarii nu mai zic. Și când am fost să mi-l cumpăr, mă întreabă băieții de la iStyle, bun, și review pe când? Uite amuș.

De ce un iPhone 14 Pro Max?

Înainte de a intra în review, hai să discutăm un pic despre motive, ce anume m-a determinat să decartez… 8834 de lei și 99 de bani pe un telefon. Pare… idiotic, nu-i așa? Și cu toate astea am avut oarece motive, destule dintre ele au legătură chiar cu jobul pe care îl invocam mai devreme. Am constat că de exemplu  atunci când am mers la Monza la Formula 1, mai bine de jumătate din acel video a fost filmat… cu 12 Pro Max-ul meu aici de față, în ciuda faptului că am avut la mine o camera profesională Sony FX3 care împreună cu obiectivul Sony 24-70 2.8 G-Series ajung la vreo 35.000 de lei, adică vreo 7000 de euro!

Păi și în aceste condiții… de ce cu telefonul? Simplu, pentru că telefonul este mereu la îndemână. În fiecare busculadă, la fiecare chestie care se întâmplă pe circuit sau prin împrejurimi, cel mai la îndemână a fost telefonul. La fel și la Imola, la fel și la IFA, la fel la toate lansările, deplasările, vacanțele, evenimentele și aș putea să înșir context din ăsta până mâine. Cei 256 GB ai 12 Pro-Max-ului meu au fost aproape în permanență full în ultimii doi ani, și am strâns terra de filmări și poze pentru muncă. Și atunci, deși pentru un user obișnuit trecerea de la 12 la 14 se va simți ca nesemnificativă în utilizarea zilnică, pentru mine trecerea la o camera și mai bună pe care oricum o forjez zi de zi că pe hoții de cai, a avut tot sensul din lume. Muncesc cu ea mai mult decât muncesc adesea cu sculele dedicate mult mai scumpe pe care le am, deci pentru mine merită upgrade-ul.

Apoi un alt aspect care a contat a fost valoarea bună de revânzare a precedentului meu telefon. În clipa în care am decis să trec la unul nou, imediat am găsit cumpărător la un preț foarte bun pentru modelul meu „vechi” 12 Pro Max, așa că mai bine jumătate din sumă am avut-o asigurată din revanzarea telefonului meu anterior. Instant s-a anunțat un prieten că îl vrea. Știa telefonul, îi știa proveniență, știa cum a fost folosit și întreținut, deci s-a dat imediat, așa cum Marinake continuă să fie extrem de mulțumit de XS Max-ul care a fost… tot al meu.

La prețul de listă de 9300 de lei la liber pe iStyle, am mai scăzut și banii acumulați pe un card istyle pe care aduni puncte, vreo 500 de lei obținuți din achiziția acelui desktop Mac Studio cu M1 Ultra luat în primăvara asta și a altor produse Apple cumpărate de-a lungul timpului, deci în final am plătit cam 4000 de lei pe el, cam cât pe un Android bun și nu chiar de top.

Și pentru că eu am vrut un telefon nou from the ground up, opțiunile „erea dăcât” două: Pro și Pro Max. Cum Pro are un ecran cam mic, 6.1, este puchinos pentru cineva care editează frecvent video în Premiere Rush sau bagă seriale la greu seara sau prin deplasări, așa că iPhone 14 Pro Max mi s-a arătat ca singurul… nou. Bun, și acum hai să intrăm în detalii: ce anume este atât de nou la el? Păi ar fi câteva chestii, pe ici pe colo prin punctele esențiale: camerele, procesorul și displayul. Să le luăm pe rând, nu? Și aș începe cu camerele, pentru că ăsta este și principalul motiv de la care am pornit.

Camerele de pe iPhone 14 Pro Max sunt geniale… la propriu

Magia modelelor iPhone 14 Pro stă în senzorul nou-nouț de 48Mpx al camerei principale, cel mai mare senzor pus vreodată pe un iPhone. Și nu mare în sensul rezoluției, ci al dimensiunilor fizice: are 1/1.28 inch, adică este exact cât cel de pe Huawei P40 Pro, model pe care l-am considerat mereu imbatabil pe foto-video. Aleluia! Deci noul iPhone are în sfârșit un senzor comparabil că mărime cu al unui model lansat… în martie 2020! Dar știi cum e, să fie primit, mai bine mai târziu decât niciodată.

Senzorul ăsta uriaș pentru un telefon face pixel binning, sau ceea ce Apple numesc quad pixel, adică grupează câte 4 pixeli pentru mai multă lumină, și la final rezultă poze de 12Mpx. Dar dacă vrei, nu te oprește nimeni să fotografiezi cu întreaga rezoluție a senzorului, comutand formatul pe Apple Pro RAW, din setările camerei. Nu vei face asta prea des, pozele sunt uriașe, niște zeci de MB, dar este o funcție pe care vrei totuși s-o ai acolo dacă intenționezi să-i dai telefonului și oarece întrebuințări profesionale. Camera principala beneficiază de sensor shift de generația a doua, tehnologia aia de stabilizare mecanică a senzorului ca la mirrorless-urile dedicate de top, și Dual-pixel PDAF, adică o extensie a autofocusului cu detecție de fază.

Pe lângă principala asta wide de 24mm, mai avem un ultrawide de 13mm (de astă dată cu f2.2 și senzor fizic mai mare decât pe 12 Pro Max-ul meu) și un telefoto de 77mm vs 65, deci mai lung și prin urmare mai practic. Senzorul de pe telefoto și expunerea sunt aceleași ca pe 12 Pro Max. Doar că pe partea asta de zoom, pe 14 Pro și Pro Max au mai făcut ceva, adică a mai apărut o focală intermediară 2X, obținută prin crop pe senzorul camerei principale, iar imaginea arată neașteptat de bine. Avem dară acum 05X, 1X, 2X și 3X. Iar modulul de pe spate este completat de un senzor time of flight cu LiDAR pentru profunzime.

Și adevărul este că tehnologia asta din urmă face toți banii: portretele arată… absolut fabulos! Două zile am colindat prin oraș făcând poze și filmând, și-s super încântat de rezultate. E drept că modulul de camere de pe spate a devenit… gargantuan, plita cu 3 ochiuri s-a transformat în ditai aragazul, dar pot trăi cu asta atât timp cât pozele și filmările arată într-un mare fel. Set-up-ul foto video este completat o cameră selfie de 23mm cu f1.9, pare să fie cea de pe iPhone 13 Pro, cu un senzor decent, cam la fel de mare cât cel de pe modulul telefoto, de 1/3.6 inch, și beneficiem de PDAF și filmare 4K 60.

Buun, și acum hai să vedem cum se regăsesc în practică toate aceste hieroglife tehnice. Ieri și alaltăieri am bântuit deci prin oraș și mi-a mai venit inima la loc gândindu-mă la poala de bani pe care am dat-o pe acest telefon. Iată cum decurg ostilitățile. Este remarcabilă consecvența tonurilor și culorilor pe toate cele 4 distanțe focale, trecerea de pe o lentilă pe alta, de la o focală la alta făcându-se aproape seamless.

Am spus și mai înainte, iPhone 14 și 14 Plus folosesc procesorul A15 de anul trecut, chiar dacă în varianta sa beefed up de pe iPhone 13 Pro și Pro Max cu un core grafic în plus. Fiind vorba despre un system on a chip, păstrează și cei 6GB RAM ai modelelor Pro, adică cu 2 mai mulți față de versiunile 13 și 13 Mini de anul trecut. Dar cu adevărat nou este A16, care în cazul seriei de față este pe modelul Pro de 6.1 și pe acest iPhone 14 Pro Max de 6.7. Ce este nou? În primul rând procesul de fabricație, care este pe 4 nano și nu pe 5, ceea ce le-a permis celor de la Apple să înghesuie în el nu mai puțin de 16 miliarde de tranzistori.

În rest, arhitectură rămâne cam aceeași: un CPU cu 6 nuclee, două de performanță, 4 eficiente și un GPU cu 5 core-uri. Dar saltul de performanță este semnificativ. La lansare Apple au scăpat un cot în gură competiției spunând că nu prea au de ce să se agite în condițiile în care deși nu i-au numit direct, Qualcomm sau Samsung, abia dacă reușesc să se bată cu A13 sau A14. Și nu greșeau prea tare.

Bunăoară în Geekbench 5, A14-le de pe 12 Pro Max-ul meu a scos 4258 de puncte, cam cât Snapdragon-ul 8 Gen 1 Plus de pe Asus ROG Phone 6-le de anul ăsta, telefon pe care eu îl consider cea mai rapidă implementare Android, cu Vapor Chamber și Liquid Metal, care a scos maxim… 4181 de puncte. Deci sub A14-le… de pe 12 Pro Max.

Știți cât mi-a scos iPhone 14 Pro Max cu A16 la prima strigare, cu telefonul cald după niște joacă și cu bateria la 30%? Vă țineți bine? 5518 puncte! Game Over! Deci Apple nu au mințit când au zis că trebuie să mai curgă apă… pe Potomac până să fie ajunși din urmă. Procesorul rupe. Am randat video în Premiere Rush, m-am jucat diverse pe el, este rapid ca vântul și că gândul. Într-adevăr se cam încălzește, dar nu atât cât am văzut pe la Qualcomm sau cât să între în throttle așa cum se întâmplă cu prima iterație de Snapdragon 8 gen 1.

Testul din Geekbench îl apropie mai degrabă de unele laptopuri decât de telefoanele actuale, oricât de scumpe și performante ar fi ele. Deci din punct de vedere al performanței, noul A16 livrează din plin, așa cum mă așteptam, și cât să facă să merite achiziția din punct de vedere al saltului de performanță. Și din nou mi-am mai liniștit conștiința.