era in asteptarea momentului in care lumea din jurul meu imi ridica mingea la fileul pr-ului. pr-escu doar, nu? ei bine, am citit in dimineata asta o dare de seama depsre un forum de pr care s-a desfasurat zilele trecute. poate ca inca se mai desfasoara, nu stiu. iata aici si materialul.
ce m-a facut sa scriu despre ce am citit? o declaratie a unei pr-iste cu trecere printre cei cu aceleasi aspiratii profesionale, cum ca nu se mai trimit comunicate sau nu se mai initiaza „atacuri” in scopuri informationale dinspre tabara ei de pr-isti pentru ca ziaristii nu mai sunt in cealalta tabara. sau nu mai sunt receptivi, cel putin.
ciudat, dar eu nu vad lucrurile asa. oricand, daca ai ceva de comunicat si respecti regulile – cine, ce, cand, unde, cum, de ce etc. – sau macar o parte a lor, sigur se va gasi cineva care sa faca ceva cu mesajul tau. chit ca i-l trimiti pe picorul unui porunbel. poate tocmai d’aia! insa lucrurile sunt gandite, si mai ales vandute, de la bun inceput gresit. daca pana acum era usor sa vinzi cantitate – si acum e aproape la fel – tot timpul a fost greu sa vinzi calitate. un anume mesaj, targetat. poate ca trebuie sa-l citeasca doar un om – despre asta e pr-ul.
intr-un caz de aceasta natura – unul extrem, desigur – lucrurile sunt clare. pr-ul are sau nu are efect. e ca si cum am pus luneta pe o persoana. daca este atins, cade, daca nu, nici pomeneala.
oricum, ce vreau sa spun e ca nu am resimtit deloc o astfel de reactie a ziaristului – poate unii se dau bolnavi in dimenata evenimentului, din varii motive – dar trebuie sa ai un comunicat bun, sa nu-i chemi degeaba la eveniment si ei stiu asta din istoria comuna. altfel, ajungi ca severin. europarlamentarul care a facut pr/lobby. un pr-ist, si el. toata viata lui!
