Bine, rau sunt doua concepte cu care am invatat sa nu mai jonglez decat sub privirea atenta a unei constiinte a tolerantei depline. Asta pentru ca in viata noastra cotidiana nu intalnim aproape deloc binele sau raul in formele sale absolute.
Daca as lua in dezbatere un caz concret, evident manat de posibilitatea castigarii unui telefon mobil cu valente de smartprone, nu as putea sa trec cu vederea perla turismului socialist cu straini, complexul care a beneficiat de mult PR la vremea eminamente propagandista in care a fost initiat si finalizat, vorbesc aici de Hotelul Amfiteatru din Olimp.
La patina care s-a asezat pe hotelul cu pricina se adauga in cazul meu si nostalgia sfarsitului de sezon la Marea Neagra. Intr-un pastel cu multe valente, imi vin in minte acum plajele goale, soarele caldut, terasele pustiite ale Neptunului – caci Olimpul nu mai are unde sa-si atraga turistii pentru o bere, doua – lustrele si stucaturile prezente in exact aceeasi postura inca de la deschiderea Amfiteatrului pe la jumatatea anilor 70 sau camerele una reconditionata, alta nu!
Mirosul de hotel vechi coexista cu cel de camera noua in Amfiteatru. Nu-ti vine sa mananci la restaurantul hotelului, dar la terasa, la terasa cu fata spre mare, Mimoza dupa numele ei, cu siguranta te asezi sa-ti bei cafeaua de dimineata, ceaiul copilului sau snapsul de noaptea tarziu. Daca vrei sa mananci un peste proaspat, doar esti la mare, te urci in masina si mergi pana la cherhanaua pozitionata la vreo 5 km de Olimp. Acolo, pe malul marii, chiar daca lucrurile s-au internationalizat, totusi poti manca un peste proaspat. Proaspat si scump!
In micul meu periplu de septembrie la mare am dat de lucruri bune si rele deopotriva. Mi-a placut linistea din Amfiteatru, a pustiului Olimp, cherhanaua, mi-a placut plaja aproape pustie, nu mi-a placut mirosul vechi din camera, baia corodata, tantarii dar impresia pe care o am cu mine este una placuta. Poate am stat intr-o camera in care au stat si Puiu Calinescu, Jean Constantin sau Bibanul, Caragiu sau ceilalti mari actori pe cand au filmat, chiar pe terasa Amfiteatrului, celebrul „BD la munte si la mare”.
O fi bine, o fi rau? Nu stiu!