Probabil ca ştiţi unde se află librăria Noi din Bucureşti. Dacă ştiţi asta, probabil că ştiţi şi unde se află sala Dalles după unii sau Galeriile Dalles după alţii, depinde cât de preţioşi sunt. Dacă nu ştiţi, va spun eu. Ele se află una lânga alta lângă Piaţa Universităţii, ieşirea din metrou Batiştei.
Dacă vă întrebaţi ce se întâmplă astăzi în cele două spaţii, căci altfel nu aş fi pomenit de ele din senin, raspunsul este că se întâmplă cam acelaşi lucru în ambele. Atât librăria, cât şi galeria sunt spaţii în care se vinde carte. În fiecare dintre ele sunt mii şi mii de cărţi, zeci de edituri cu miile lor de titluri de carte.
Pentru a pătrunde în galeria Dalles trebuie neapărat traversată librăria. Odată intaţi în Dalles, esti întâmpinat de Kilipirim. Organizatorii lui îi spun cel mai mare tâtg de carte cu discout din Bucureşti sau de oriunde din România. Kilipirim a ajuns la ediţia a XIII-a şi încă e tânăr.
Sub acoperişul generos al Dallesului s-au adunat de miercuri (19 octombrie) şi până duminică (23 octombrie) aproximativ 40 de edituri autohtone şi nu numai care încearcă să-şi vândă cu discount titlurile noi sau vechi, deopotrivă. Am aflat că reuşesc chiar cu mare succes. Sub protecţia anonimatului, unul dintre expozanţi, om cu greutate şi spaţiu generos închiriat la Kilipirim, a scos porubelul: „noi ne-am scos deja banii cheltuiţi cu târgul, deja, după prima zi de târg”. Aştept cu nerăbdare sa aflu cam câte tone de carte se vând la cel mai mare târg de carte cu discount din Bucureşti. Poate, la final, editurile nu vor mai fi la fel de secretoase cu noi!
Ce carte se vinde la Kilipirim? Ei bine, orice fel de carte, oricine se află în căutarea unui anumit titlu, dacă el există pe piaţă, atunci cu siguranţă se află şi la Kilipirim. Dacă nu e acolo, târgul poate facilita oricui întâlnirea cu editura care se ocupă de carte căutată şi aşa lucrurile se pot încheia fericit.
Pierdut în timp printre cărţi, poţi da cu ochii de o a doua atracţie a Dallesului din octombrie. Etajul sălii este ocupat de o expoziţie cu vânzare de ceasuri de perete. Eu nu ştiu prea multe despre ceasurile de perete, însă am aflat de la organizatori că cele 100 expuse au preţuri între 200 şi 2000 de lei şi poartă marca Vaerst – Germania şi Lowell – Italia.
Obosit de atâta imagine şi stat în picioare m-am aşezat să beau un ceai la cafeneaua de la etajul Dallesului. Pe masă, ce să văd? Un flyer care mi-a amintit de o altă atracţie a Bucureştiului, de data asta de săptămâna viitoare: Festivalul de Muzică Veche. Din fiţuica amintită am aflat ca festivalul începe pe 26 octombrie şi ţine până pe 30, gazdă fiindu-i Palatul Cotroceni, mai precis Muzeul Cotroceni. I-o fi plăcând preşedintelui muzica barocă?
