De cateva zile Facebook-ul vuieste de articole, comentarii si postari despre distrugerea refugiilor din Piatra Caiului. Si eu le-am citit si urmarit cu mare atentie, fiind o impatimita a muntelui. Pe scurt, ca sa va pun in tema, s-a raspandit vestea ca refugiile de pe traseele nemarcate din Piatra Craiului sunt distruse intentionat. Este vorba despre 2 refugii: “La Butoi” si “Castelul Craitei”. La Castelul Craitei m-am oprit si eu de multe ori in ascensiunile pe versantii din Crai. Un refugiu micut dar extrem de bine venit daca te apuca vreo ploaie si trebuie sa te adapostesti. Si eu am fost foarte revoltata la citirea unei asemena vesti si, normal, am inceput sa dau share si sa fac comentarii pe tema asta. Dar, cum Facebook-ul este, de multe ori, un fel de Radio Erevan, cica lucrurile nu stau chiar asa, cel putin in cazul refugiului Castelul Craitei. Se pare ca refugiul a fost dizlocat din cauza caderilor masive de zapada din ultima perioada, a materialelor proaste din care a fost construit si din cauza vechimii.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc – care este de fact adevarul adecvarat – ci despre cat de mult credit acordam stirilor care se posteaza pe Facebook, fara sa ne punem o secunda intrebarea: Dar este adevarat? si cat de repede reactionam la ce vedem acolo. Sigur, pana la urma, este doar o retrea de socializare, unde fiecare pune ce vrea, nu vreun ziar important care trebuie sa fie atent la veridicitatea stirii si sursa. But still! Cum ar zice americanul J Prea repede luam de buna tot ce apare pe “wall”, dupa care incepem barfa in casetuta “write a comment” sau “share” unde mai pui si un titlu bomba…ca sa vada lumea, dom’le, si sa citeasca ce grozavie s-a intamplat.
Pe de alta parte, e distrativ si interesant sa stai putin deoparte si sa urmaresti cum o stire (fie ea adevarata sau nu) se propaga cu viteza unui “click” si cum reactiile nu intarzie sa apara ca ciupercile dupa postare!
