Imi amintesc ca undeva in 2000 sau in 2001, oricine isi dorea un vin bun si locuia in Regia sau Grozavestiul studentesc putea sa intre in posesia unei sticle de Burgund. Evident ca particula „bun” este o insusire arbitrara si relativa. Pentru mine si cei cu care consumam pe atunci vinul, un vin „bun” insemna sa fie ieftin, dar nu foarte ieftin, sa nu fie dulce si sa fie negru. Mai era o insusire a vinului care trebuia indeplinita de licoare din sticla: sa nu miroasa a carne.
Nu stiu cate sticle de vin sub orice critica ati desfacut voi, dar eu imi amintesc de posircile cu miros de parizel – parizel ieftin ar fi, categoric, un pleonasm -, produse de Mutfatlar sau de Vincon sau de altii de prin moldova cea cu traditie in vin inca de la Stefan cel Mare, pe care le-am desfacut in studentie. Aveam oraore de miros si gust, dar daca oricum aveam bani decat de o sticla de vin, trebuia sa o bem, indiferent de miros, ca a doua era, intr-un fel, interzisa.
Burgundul de Minis era bun, nu imi mai amintesc de pret, exact, dar stiu ca era cam cat 3 sticle de bere pe la vreo terasa in Regie. Burgund sa-i ramana numele!
Astazi, mai precis ieri, cand magazinul Real din Ploiesti isi taraste ultimile clipe pentru ca vine peste el Auceanul – iata ca si supermarketurile mor. cum o artat postviata lor? – am gasit la raftul de reduceiri 50% o sticla de la Minis, de data asta nu un Burgund, ci o Cadarca, tot neagra, tot buna, speram. De data asta producatorul de vin, ceva cu „Princess” a crescut si cerea pentru o sticla, probabil din gama „aproape scumpa” vreo 30 de lei si ceva. Dar pentru ca totul era redus la jumatae, oferta a devenit foarte tentanta, Prin urmare, am luat din raft mai multe sticle de vin bun, printre care si Cadarca.
Ziua a trecut cu ale iei, asa ca seara am deschis sticla de vin tinuta pana atunci la 17-18 grade pe balcon. Experienta a fost unica, Cadarca a fost extraoridinara daca ma gandesc ca am dat pe ea 15 lei, paote 16. Evident ca la pret dublu nu merita, desi vinul e bun. dar, pana la urma, este un vin produs la noi, unde, zic unii tarani cu vie de pe Dealul Mare, vinul direct din butoi nu poate sa coste mai mult de 2 lei pe litru.
Dupa Cadarca am simtit nevoia de un Nenea Iancu, mai ales ca in bucatarie nu am fost singur la degustarea cu amintire de Regie-Grozavesti. Am mai aflat ceva, important, sau, mai bine spus, am reaflat: berea dupa vin, nu e chin!
